DYSLEXIA AWARENESS MONTH
Angela Ioan
Cu tot respectul pentru bunele intenții ale autorilor, dar iată cum NU ar trebui sa privim dislexia!
Dar și parcurgerea unor informații incorecte și derutante pe alocuri poate ajuta la clarificări intr-un domeniu in care din păcate in România abia pătrundem, in vreme ce alte tari au deja câteva zeci de ani de cercetare, cunoaștere și evident soluții!
Deocamdată sa privim cu încredere acele materiale care exista și sunt accesibile tuturor și de acolo plecând sa mergem mai departe.
http://www.cjraems.ro/seosp/Copiluldislexicorespcomuna.pdf
http://learnid.centre.ubbcluj.ro/…/2017_David_Rosan-Repere_…
Cât despre articolul postat despre dislexie pe epsiholog ( redat mai jos )....
Am depistat acest “ articol “ pe pagina unui psiholog care sigur este interesat de subiect, ceea ce in prima instanta e un lucru bun.
Dar......
Cred ca e vorba oricum despre o traducere nefericita ( vezi expresii de genul “dislexia este o boala care rulează in familie “).
Probabil sursa este din zona strict medicală, pentru ca accentuează cu insistenta latura patologica a acestei “ tulburări de învățare”.
Nu comentez DSM, exista probabil o rațiune pentru care tulburările de învățare se afla acolo, la fel și in ICD, doar ca permanent se subliniază ca problema este exclusiv in sfera învățării școlare.
Cum învățarea școlară este un demers artificial, creat de om și mereu perfectibil, cu siguranța ca intr - o buna zi se vor găsi metode de predare/ evaluare care vor fi convenabile și dislexicilor, fără a mai fi nevoie de certificări și PEP ( PDP) ca sa justifice o nevoie absolut fireasca a unei categorii de persoane de a accede la conținuturi și altfel decât prin metodele “ tradiționale” care se vede ca își arată limitele.
Asta nu înseamnă ca intervenția de potențare a unor abilitați nu este binevenita, ci dimpotrivă, doar ca nu exista medicamente sau altfel de tratamente pentru dislexie, așa cum aberant ar fi sa dam pastile sau sa operam un stângaci ca sa devină dreptaci.
Dar dacă ușile au mânerul pe dreapta il vom învăța ( sau va rezolva și singur - valabil in multe situații și pt dislexici ) cum sa se adapteze acestor mânere și sa nu stea in fata ușii pana o deschide un dreptaci.
Cât despre funcții și subfunctii cerebrale care nu se dezvolta egal și la același nivel optim, tema e cuprinzătoare și nu se referă exclusiv la dislexici. Nu exista doua persoane cu același capital de atentie, cu aceleași capacitați de memorare, cu aceeași viteza de procesare etc. Dacă unele abilitați sunt mai slab perfomante, exista întotdeauna ( când ne referim la zona normalității de funcționare generală) soluții de îmbunătățire. De fapt scoala cu asta ar trebui sa se ocupe, nu sa fie doar o uriașa memorie din care se iau și se pun la loc informații!
Cât despre dislexici, îmbunătățirea performantelor este oricând posibila, cu instrumente de adaptare, cu intervenție de corectare unde e cazul și mai ales, cu o uriașa capacitate de compensare pe care aceste persoane o poseda. De la natura, de la Dumnezeu, fiecare cum socotește.
