Intrebari & Raspunsuri

A.

Dislexia nu este o boala, prin urmare nu "se vindeca". Un copil dislexic va ramane dislexic toata viata. Dislexia este un tipar de functionare neurologica atipica. In schimb, prin terapii specifice si metode de compensare adecvate, dislexia poate fi semnificativ ameliorata astfel incat sa nu devina o limita in invatare.

A.

Tulburarile specifice de invatare (TSI) au simptome specifice ce pot fi depistate inca de la varsta de 4 - 5 ani. Insa in aceasta etapa de varsta vorbim despre "predispozitie" sau "risc" pentru TSI. Este important insa ca un copil prescolar care prezinta semnele predispozitiei la TSI sa urmeze terapii specifice de remediere pentru a diminua cat mai mult acest risc. Diagnosticul efectiv de TSI se pune abia in clasa a II-a (in cazul dislexiei), respectiv in clasa a III-a (in cazul discalculiei).

A.

Diagnosticarea dislexiei sau oricarei tulburari specifice de invatare (TSI) este un proces complex care implica (ideal) o echipa multidisciplinara si presupune urmatoarele etape:

1. evaluarea psihologica complexa a functiilor cognitive implicate in invatare si evaluare comportamentala si emotionala pentru diagnostic clinic diferential. Acesta evaluare poate fi oferita de un psiholog / logoped acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania cu formare specifica in psihodiagnostic si evaluarea copiilor cu CES, care detine instrumente standardizate (teste, chestionare) cu licenta nominala de utilizare, conform Legii (detalii pe www.copsi.ro). Intrucat TSI sunt asociate sau comorbide cu foarte multe alte tipuri de tulburari (neurologice sau psihiatrice), diagnosticul diferential este esential. Ideal, evaluarea ar trebui facuta de o echipa multidisciplinara formata dintr-un psiholog clinician sau un neuropsiholog, un logoped sau un psihopedagog si un psihomotrician sau un terapeut ocupational, toti cu formare in TSI. Din pacate, specialistii de acest tip sunt foarte putini. In urma evaluarii, se stabileste atat tipul de TSI si gradul de severitate (usor, moderat sau sever) dar si tipurile de terapie potrivite (ex: logopedica, ocupationala, consiliere psihologica sau psihoterapie). Cititi mai mult despre aceasta etapa accesand pagina Evaluarea psihologica a TSI.
2. evaluarea medicala (neurologica, psihiatrica, dupa caz), in baza evaluarii psihologice. Medicul va pune diagnosticul oficial de TSI dupa eliminarea oricaror alte ipoteze diagnostice. Este important de mentionat ca TSI poate fi comorbid cu multe alte tulburari (ex: autism, ADHD, anxietate si depresie, opozitionism provocator) sau poate fi o consecinta a unor afectiuni neurologice (ex: epilepsie) si este necesar un diagnostic diferential foarte bine fundamentat.
3. in functie de severitatea TSI, evaluare in cadrul CMBRAE / CJRAE pentru OSP (orientare scolara si profesionala).

A.

Terapia pentru tulburarile specifice de invatare (TSI) este o abordare specifica ce trebuie sa aiba la baza evaluarea complexa psihologica si logopedica a copilului. In general, logopezii pot oferi acest tip de terapie. Nu de putine ori, este necesara o terapie ocupationala complexa, mai ales in cazul copiilor cu tulburari de psihomotricitate. Tocmai de aceea, o evaluare psihologica complexa este absolut necesara pentru a stabili care este abordarea terapeutica potrivita.

Intrucat exista mai multe tipuri de dislexie, nu exista un demers terapeutic de tip "panaceu universal", sau o solutie buna la toate. Este important sa va asigurati ca specialistul la care apelati (logoped, psihopedagog) are formare profesionala in terapia TSI si metodele pe care le foloseste sunt adaptate nivelului cognitiv (IQ) si mai ales varstei copilului dvs. Atunci cand copilul cu TSI are un IQ peste medie sau este chiar supradoat (IQ > 130), metodele de interventie trebuie adaptate cu multa grija si inspiratie pentru a corespunde nivelului cognitiv al copilului si a-i trezi acestuia motivatia pentru invatare.

Din pacate, practica ne arata ca foarte multi logopezi au experienta mai mult in terapia dislaliilor sau balbismului (in general, tulburari de limbaj) in special la copiii prescolari sau de varsta scolara mica, insa aceste metode nu sunt potrivite tulburarilor de tip TSI pentru copiii de varste mai mari (peste 7-8 ani). Despre tipurile de terapie practicate de specialisti din intreaga lume puteti citi accesand pagina Evaluare si Terapie pentru dislexie si alte TSI

A.

Tulburile Specifice de Invatare (TSI) sunt o categorie diagnostica extrem de eterogena. Practic, fiecare copil este unic in felul sau prin tiparul de functionare neurologica atipica ce il caracterizeaza. De aceea, eficienta terapiei pentru TSI depinde de urmatorii factori:

1. identificarea corecta si timpurie a tipului si gradului de severitate al TSI. O evaluare psihologica bine facuta, bazata pe instrumente valide si fundamentata stiintific, este elementul cheie. Din fericire, exista multe exemple de bune-practici din tari care sunt cu (multi) pasi inaintea noastra in abordarea TSI
2. nivelul IQ al copilului. Un IQ scazut nu favorizeaza invatarea si mai ales generalizarea
3. alte tulburari psihiatrice sau neurologice prezente, inclusiv tratamentul medicamentos pentru acestea
4. profesionalismul terapeutului si alegerea metodelor de terapie potrivite copilului si profilului sau neuropsihologic
5. motivatia copilului de a-si depasi limitele
6. implicarea parintilor. Oricat de reusita ar fi terapia, aceasta nu poate face minuni! In toate cazurile, terapia urmata in cabinetul specialistului trebuie sa aiba continuitate acasa, iat atitudinea si implicarea parintilor este de cele mai multe ori elementul-cheie care face diferenta intre esec si succes
7. atitudinea cadrelor didactice si succesul integrarii scolare a copilului

In orice caz, daca in 6 luni (1 an in cazul tulburarilor severe) de la inceperea terapiei nu vedeti niciun rezultat, este cazul sa incercati o alta abordare prin consultarea altor specialisti.