Tulburarile Limbajului Scris – Centrul “Les Lavandes”, Franta

TULBURĂRI ALE LIMBAJULUI SCRIS

Dislexie – Disgrafie - Disortografie

(multumiri pentru acest material d-ului Philippe Roux - director fondator al centrului  experimental " Les Lavandes "  (France), d-nei Eva Bartok, Asociaţia Româna pentru Copii Dislexici Tg-Mures, d-nelor Angela Ioan si Anamaria Ungureanu pentru tarducere si supervizare)

Informare generală de bază 

Notă tehnică efectuată de Asociaţia "Les Lavandes" (Centru  Medical şi Şcolar experimental pentru  tratamentul intensiv al copiilor dislexici şi Unitate  de Diagnostic) şi  Asociaţia parentală  APEDYS,  cu aportul ştiinţific al doctorilor : Michel HABIB (neurolog) - Marie-Odile LIVET şi Josette MANCINI (neuropediatrie) – Serviciul de Neuropediatrie al Centrului Spitalicesc  Universitar «  La Timone »  – MARSILIA. Echipa medicală, neuropsihologică, psihomotrică, logopedică, de reeducare şi  pedagogie specială a Centrului  "Les Lavandes".

 

  • DEFINIŢIE

DISLEXIA și DISGRAFIA/ DISORTOGRAFIA reprezintă un ansamblu de dificultăţi DURABILE de deprindere fundamentală a lecturii/ citirii, ortografiei/ scrierii în cazul unui copil sau adult care:

  • prezintă un nivel intelectual normal
  • nu are tulburări senzoriale sau perceptive (auz, văz)
  • nu prezintă  tulburări psihologice primare preponderente în perioada de inițiere a deprinderilor
  • evoluează într-un mediu afectiv, social și cultural normal
  • este școlarizat normal

Este o tulburare dinamică de deprindere a lecturii/ citirii, care se caracterizează printr-o diminuare semnificativă a performanţelor de lectură şi/ sau ortografie (lexico-grafice), raportate la nivelul vârstei. Aceste dificultăţi sunt durabile şi nu doar o simplă întârziere a  achiziţiilor. Mecanismele fundamentale ale limbajului scris sunt afectate în însăşi structura lor, câteodată atât pe versantul înţelegerii cât şi pe versantul exprimării. Factorii de mediu (psihologici, lingvistici, socioculturali, etc.) nu generează acest tip de tulburări, dar le agravează şi le complică (uneori  semnificativ).

Definirea de mai sus este necesară pentru a face în mod clar o distincţie fundamentală: o problemă legată de limbajul scris nu este neapărat o tulburare specifică, mai exact nu ţine neapărat de perturbări structurale ale mecanismelor fundamentale ale limbajului scris. Se poate ca în unele cazuri să fie vorba şi de un blocaj, de un refuz al accesului la scris, de învăţare defectuoasă, etc . Iată de ce este esenţial  să se realizeze un diagnostic specific .

  • RECUNOAŞTERE &  CLASIFICARE  INTERNAŢIONALA

De mai bine de 20 de ani clasificările internaționale permit să se definească într-o manieră unitară aceste tulburări numite  “de dezvoltare”. Astfel, Organizația  Mondială  a  Sănătăţii  (O.M.S.)  cuprinde în ediția a 10-a internațională a maladiilor  încadrarea acestor tulburări (de exemplu capitolul  XVIII, F81.0 si  F81.1 pentru lectură și scriere, în „F81 tulburări de achiziții școlare”).

Această versiune recentă este cea mai utilizată în mod oficial în toate ţările europene şi constituie o bază capitală de definiții comune. Se știe că există între 8 şi 10%  copii normal școlarizați care prezintă un real handicap legat de dislexie (diferența dintre  cifrele menționate în literatură provenind din nuanțele de definire utilizate și din intensitatea minimală luată în considerare); se observă de asemenea o disproporție semnificativă între sexe, într-un raport de 3 până la 4 băieți la o fată .  

Această frecvenţă este stabilă în istoricul datelor cunoscute și afectează în același fel toate populațiile general asemănătoare.

  • EXPRESIA TULBURARILOR

Contrar unei opinii greşite destul de răspândite, nu există o „eroare tip” a dislexicului, ca de exemplu inversiunea literelor sau silabelor; erorile dislexicului sunt multiple şi de cele mai multe ori simultane, „erori”  pe care le face orice copil care învaţă în școala elementară și care sunt inevitabile la început, ca în orice alt proces de învăţare. Problema o reprezintă  persistenţa  lor ...

= DISLEXIE: anomaliile cele mai  frecvente se constată:

> la nivel de  descifrare (decodificare) :

  • confuzii auditive sau fonetice :   (exemple: f/ v fată-vată ; s/z sare-zare ; t/d tuș/duş; etc.)
  • confuzii vizuale :   (exemple: p/q; d/b; dar-bar)
  • inversiuni :  (exemple: or/ro; cri/cir; stop-post; capra-crapa; calculator-culcalator)
  • omisiuni :  (exemple: bar/ba; arbore-arboe; prost-post; trece-rece)
  • adăugiri :  (exemple: pachet-parchet; baba-barba; aritmetica-aritmetrica)
  • substituiri :  (exemple: joc-loc ; carte-parte ; coadă-cordă 😉
  • contaminări :  (exemple: fotoliu-totoliu; gustare-gustate; frizer-frizez)

în citirea propriu-zisă a textului, care este lentă, ezitantă, sacadată; cu debit silabic; cu dificultate la despărțirea cuvintelor în silabe; cu ignorarea punctuației.

> la nivel de înțelegere: dislexicul nu reţine sensul celor descifrate, sau îl reţine doar parțial; mesajul textului îi scapă total sau parțial. Nu-i place să citească și respinge deseori materiile sau activitățile care presupun scrierea.

> la nivelul scris-cititului: este cazul cel mai frecvent, o conjuncție între aceste două tipuri de tulburări: atât descifrarea cât şi înțelegerea dis…funcționează!

= DISGRAFIE (Ro) /  DISORTOGRAFIE (Fr)  : se constată în procesul de scriere

> anomaliile specifice în timpul scrierii (codificare ) :
erori de copiere (recopierea unor cuvinte )

  • omisiuni  (bebe-bb; libertate-librtae)
  • economisire de silabe (desenator-denator; asemănător-asenător; cărucior-căcior)
  • greșeli de conjugare, de gramatică, de analiză
  • decupare arbitrară a cuvintelor (a avea – avea, amci tit; auche mat,  ana liza, a pare, etc.)
  • lentoare în execuție, ezitări, sărăcie a compoziției

> greșeli de ortografie și dificultăți legate de scris ASEMANATOARE CELOR ALE DISLEXICULUI (vezi   § precedent)

= DISGRAFIE (Fr)**

Disgrafia este  o afectare a funcţiei grafice scripturale, care se manifestă la nivelul componentelor spaţiale ale scrierii, în situaţia în care structurile morfo-sintactice (capacităţile lingvistice ale limbajului scris) nu sunt atinse din alte cauze. Este vorba depre o tulburare psiho-motorie care interesează realizarea spaţială a elementelor grafice.

Disgrafia afectează scrierea în ceea ce priveşte uşurinţa  realizării acesteia, rapiditatea, lizibilitatea şi se observă  atunci când scrierea este prea lentă, obositoare, deformată (litere, cuvinte, punere în pagină), şi poate chiar ilizibilă.

Printre semnele cele mai frecvente ale disgrafiei :

  • o proastă organizare a paginii, nerespectarea spaţiului între litere şi cuvinte şi deseori rânduri dezechilibrate sau sinuoase
  • greşeli în privinţa formei şi proporţiei literelor
  • scriere lentă si obositoare (cu pauze mari în timpul execuţiei acesteia)
  • instabilitate spaţială a scrierii datorată unor modificări continue de direcţie si de dimensiune a literelor
  • un aspect global neglijent, dezordonat şi greu lizibil al producţiei

 

(**) Notă specială DISGRAFIE (Fr) :

Ȋn literatura de specialitate din România, conceptul de disgrafie îl include şi pe cel de disortografie, iar denumirea globală pentru aceste concepte este disgrafie.

Ȋn Franţa, şi în majoritatea ţărilor din Occident, s-au făcut, începând cu anii ’90, numeroase demersuri pentru a se diferenţia caracteristicile acestei complexe tulburări de învăţare a actului scrierii, prin comparaţie cu disortografia. Disortografia necesită propriile examinări, bilanţuri si reeducări psiho-motrice şi grafo-motrice foarte specifice; în prezent disgrafia este clasificată în marea categorie  a tulburărilor dispraxice, a căror identificare şi tratament depinde în pincipal de neuro-ştiinţele dezvoltării. Se face astfel o distincţie clară între scriere (stăpânirea gestului trasării şi a spaţiului “din pagină”) şi ortografie (stăpânirea compoziţiei cuvintelor şi a literelor din care sunt formate, şi aplicarea sintaxei).

Poti să fii foarte disgrafic, fără să fii dislexic sau disortografic. Dar, se poate ca o disgrafie să fie asociată unei disortografii; în aceste condiţii trebuie să fie diagnosticată şi tratată în mod specific fiecare dintre aceste afecţiuni concomitente.

Ȋn Franţa au fost create multe asociaţii parentalo-profesionale care protejează specificitatea de tip dispraxic a copiilor afectaţi de disgrafie

Redactare : Philippe Roux - director fondator al centrului  experimental " Les Lavandes "  (France), Formator profesori /părinţi – cofondator & administrator asociații  părinti –profesioniști

Colaborări  benevole  : Angela Ioan (traducere) București – Anamaria Ungureanu (supervision) profesor logoped  Brasov

Pentru orice informaţii suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi către  :

Asociaţia Româna pentru Copii Dislexici -  Tg. Mureş - Piaţa Trandafirilor  Nr. 5 - Preşedinte dna Eva Bartok

Email : copiidislexici@yahoo.com         -             Tel.  07.70.19.59.49

Comments are closed.

error: Continutul nu poate fi copiat !!! Toate drepturile sunt rezervate.