TABĂRA DE CREAȚIE - Tabăra de vară pentru dezvoltarea personalității & creativității copiilor și adolescenților Dislexici - IGHIU JUD. ALBA 2014
In anul 2014 înperioada 9 – 20 august 2014,încadrul complexului turistic Terra Mythica, din localitatea Ighiu, județul Alba, OMV a organizat în colaborare cu Asociația Română pentru Copii Dislexici (ARCD) prima tabără de vară pentru dezvoltarea creativității copiilor și adolescenților cu dislexie. Tabăra organizată în premieră în România cu scopul sprijinirii copiilor in dezvoltarea laturii creative și încredereii de sine.
Atelierele de dezvoltare a personalitatii au reunite copii si parinti, intr-un joc comun, intr-o traire laolalta a tuturor evenimentelor, emotiilor, incercarilor, bucuriilor.
Coordonatorii au fost: dra Geamilla Azazi, Event Coordinator Action Global, reprezentant al OMV si dnele Kacso Erika – psiholog si Bartok Eva - psihopedagog, reprezentante ale Asociatiei Romane pentru Copii Dislexici Targu Mures.
Din partea Asociatiei Bucuresti pentru copii Dislexici au participat Ioan Angela- presedinte si Ioana-Maria Ioan – big brother in lucrul cu copiii.
Cateva impresii in urma taberei:
“ Am plecat la drum ( in tabara) oarecum ingrijorata de ce voi mai afla , de cum se va acomoda Miruna .Dar spre surprinderea mea , fetita mea a fost mult mai relaxata decat mine. Intotdeauna a fost o luptatoare si mi-a demonstrate inca odata ca imi fac prea multe griji .
Multumim frumos ca ati organizat o astfel de tabara - nu ma pricep la cuvinte frumoase ( nu am fost niciodata buna la compunere) - Miruna este plina de viata si veselie, poveste tuturor de prima ei tabara , iar eu cu sufletul impacat ca nu am ratat tabara , ca m-am intors mai linistita si ca nu suntem singure in lupta cu sistemul care habar nu are de dislexie.
Mama Mirunei „
„Am spus tuturor, pe rând, sau in interminabilele mele intervenții in fata parintilor, cat de impresionata sunt de tot ce s- a intămplat in ultima saptamana, intr- un loc care pentru mine aproape ca nu exista inainte, iar acum se alătura ideii de miracol.
Ighiu, un nume pe care l- as fi folosit cu succes, alaturi de Gheorghe si Georgeta , in miile de exercitii facute cu fiica mea pentru a deprinde scrierea grupurilor ge, gi, ghe, ghi.
Mai mult nu știam, ba chiar, dintr-o neîncredere cronicizata deja, in mine, in copilul meu, in scoala, in societate in general, ma gandeam ca va fi doar o tabara intr- un loc cam departe de casa , o tabara care in cel mai bun caz nu le va face rau copiilor . Ma gandeam ca se vor distra, ca vor fi activitati” de tabara " , iar noi părinții le vom purta de grija , pentru ca sunt , nu -i asa, speciali, si e mai bine sa fim cu ochii pe ei.
Toate s- au răsturnat !
Nimic nu a semănat cu ceea ce imi puteam imagina.
Copilul meu a devenit altcineva, o tânara pe care la un moment dat am confundat-o cu colega ei de big brother si am rugat- o sa nu ia farfuriuta cu micul dejun pe care o pregătisem grijulie fetiței mele !.......!!!!!!???
Eu am devenit altcineva, dintr- o activista inversunata pentru binele copiilor dislexici m- am trezit dezarmata ca o mamica începătoare care isi descoperă propria identitate, jucându- se de-a mama si copilul sub privirile atente, atat de pricepute si Doamne, atat de pline de iubire, ale maestrelor noastre Eva si Erika.
Dar năucitoare a fost descoperirea ca tot ceea ce am susținut de ani de zile, cu argumente culese din legi, bune practici, cercetări , mărturii personale de pe forumuri si din corespondenta directa, tot ceea ce spuneam despre cat de minunați sunt acești copii si cat de nedreapta este scoala atunci cand nu le pune in valoare calitatile si- i sanctioneaza nemilos pentru aparentele lor neputinte, tot ceea ce văzusem la copilul meu si extindeam ( cu disperare mărturisesc ) la întreaga categorie a celor ca ea, pentru a- i găsi si ei o explicatie, scuza, solutie , toate acestea deci s- au dovedit adevărate . In fata mea s-a aflat cel mai fantastic grup de copii, copii in fata cărora nu poți decat sa te uimesti si sa- ti doresti neaparat ca macar unul sa fie al tau .
Printre ei mi- am ( re)descoperit si propria copila si- i multumesc lui Dumnezeu ca eu si sotul meu suntem părinții ei.
Si pentru ca am vorbit despre parinti, despre " The lucky parents group " , m - au facut praf.
Cuvintele mele s- au terminat , pentru ca nu au forța lor, sunt mult prea slabe ca sa poată cuprinde toata energia , toata dăruirea , toata dragostea acestor oameni pentru copiii lor.
Nu degeaba li s-au dăruit asemenea copii.
Poate copiii nu sunt premianți in obosita si încremenita in proiect scoala romaneasca, dar acești parinti sunt cu siguranță olimpici, intr- o ierarhie care are ca măsura unica iubirea.
In aceasta emoție generala, unde am avut- o drept complice si minte limpede pe inegalabila Jamilla, ne- am regăsit cu greu ca sa compunem o scrisoare de multumire celor care au crezut in noi si in proiectul nostru, companiilor OMV si ACTION GLOBAL.
De fapt le suntem recunoscători ca ne- au ales, dar ne pare si rau ca nu s- au putut bucura alaturi de noi de roadele alegerii lor.
Dar ele nu se termina aici, efectele vor fi pe termen lung si este responsabilitatea noastra a tuturor sa ducem mai departe cele începute la Ighiu. La Terra Mythica ! Inspirata alegere!
De acum voi cauta pe harta Romaniei locul numit Terra Mythica , asa cum caut seara pe cer Steaua pe care se afla micul print, cu care aveam de gând sa- i împrietenesc pe copiii nostri.
Chiar in absenta dlui Exupery , copiii s- au împrietenit cu micul print, dar el se numește Eva, Jamilla, Erica , Ioana M. Ioana I, Andreea , Alexandra, Ioana, Veronica, Admetos, Roxana, Simona, Paul, Dorin, Simon, Miruna.....nu exista punct
Mama Ioanei. „
„De cand am ajuns acasa tot incerc sa scriu acest feedback insa nu prea mi se leaga cuvintele,la acest capitol sunt cam dislexica si eu,am incercat sa atasez si pozele facute de mine dar si acestea s-au descarcat aiurea si am renuntat,imi cer scuze.
Ce pot sa spun in plus de ceea ce s-a spus?Pentru mine au fost cele mai frumoase zile din toata acesta vacanta de vara,
Desi nu credeam ca avem sanse sa fim printre norocosii care vor participa la acesta tabara,mi-am dorit sa putem merge pentru ca m-a incantat ideea de tabara ,cu atat mai mult cu cat era pentru copii dislexici.apoi ma bucuram pentru ca era si D-na Eva ,stiam ca avem multe de invatat de la dansa si consideram o sansa nesperata sa fim alaturi de dansa cateva zile,apoi m-am uitat la locatie mi s-a parut foarte frumoasa si potrivita,cu alte cuvinte stiam ca imi va placea .Insa ceea ce nu am stiut si am gasit in tabara au fost oamenii minunati pe care i-am inatalnit,sentimentele care le-am trait si ne-au legat,orele care le petreceam impreuna si nu ne ajungeau,jocurile impreuna cu copii nostrii care ne incantau deopotriva.,mancarea foarte buna,(bucuria lui Tudor bufetul suedez de dimineta..pentru ca mergea inaintea mea si isi punea in farfurie dupa bunul lui plac.)plimbarile surpiiza.....,pana si vremea a fost minunata.Totul a fost cu mult peste asteptarile mele,noi ne-am simtit foarte bine alaturi de voi si sper ca nu a fost asa de neplacuta ''convietuirea''alaturi de noi si cu aceata ocazie imi cer scuze daca involuntar am suparat pe cineva.
Pentru ca eu nu gasesc cuvinte pentru a-mi exprima recunostinta si sa multumesc pentru tot ceea ce a insemnat aceasta tabara pentru noi,inchei cu un simplu multumesc din toata inima pentru Geamila si echipa ei de organizatori,pentru Eva si Erika care au coordonat activitatile si ne-au ajutat sa ne redescoperim,big brother-ilor care si-au deschis sufletul inaintea noastra ,tuturor parintilor si copiilor alaturi de care am trait atatea clipe minunate si gazdelor de Terra Mythica.
Va imbratisez cu drag si va doresc in continuare o zi minunata!!!
Mama lui Tudor”
„Ne-am intorsacasa, dar numai fizic, sufletul inca nu a ajuns acasa. Este la Ighiu si in toata tara, unde sunteti voi, copii, tinerii si parintiiminunati cu care am avut ocazia sa ne intalnim si sa interactionam.
Au fost clipe de neuitat, am intalnit copii si parinti extraordinari. Au fost zece zile in care nu am dormit prea mult, dar totusi ne-am reincarcat bateriile cu creativitatatea si voiosia copiilor, cu profunzimea, sinceritate si deschiderea parintilor.Impreuna am cladit ceva, pasii catre o viata mai buna, am creat o retea. Nu cred ca aceste bogatii interioare, profunzimi sufletesi, intalniri umane se vor pierde. Este o baza puternica pe care urmeaza sa cladim, adica s[ cladeasca copii nostri.
Citez impartasirile unui baiat de 13 ani, cu numele Vlad din a doua tabara: "eu in aceasta tabara am inflorit".
Rolul nostru este sa contribuim la inflorirea acestor copii.
Erika”
„
Iubiti-va copiii cu grija! Iubiti-i asa cum au ei nevoie, nu cum credeti voi ca e mai bine conform stas-ului.
Lasati copilul sa se desfasoare liber si observati-l in liniste. . Nu plecati de la ideea ca stiti voi ce e mai bine, pt ca nu aveti cum sa stiti. Nu-i raportati la voi si renuntati la ideea stupida de a-i indrepta intr-o directie. Voi sigur nu aveti raspunsul corect! Si tot voi sunteti cei care trebuie sa acceptati ca nu puteti recunoaste geniul si sclipirea lor decat prea tarziu.
Voi sunteti "banalii" cu viziuni, dorinte si posibilitati limitate. . Nu-i tineti pe loc! Oferiti-le sansa de a se descoperi singuri si asistati la explozia lor de creativitate in limita atributiilor si drepturilor pe care le aveti.
Le sunteti parinti, nu stapani!
Iubiti-i pt cine sunt, nu pt ce sunt! Renuntati la preconceptii si pretentiile stupide de "a fi cel mai bun".
Care-i definitia "celui mai bun"?! Cum putem noi, niste limitati, sa decidem ce sau cine este cel mai bun?
Nu-i impingeti in lupte si competitii care nu-i reprezinta si care nu sunt ale lor.
Iubiti-i! Asta e rolul vostru. Cu restul se decurca singuri!
Geamila”
