ASOCIATIA BUCURESTI PENTRU COPII DISLEXICI
www.dislexie.org.ro
Str. Schitu Magureanu no. 12 A sector 1 / 010181 BUCURESTI copiidislexicibucuresti@gmail.com
Catre Ministerul Educatiei
Dnei inspector general prof. dr. Nicoleta Neagu
ref. Metodologia pentru suportul necesar persoanelor cu Tulburari Specifice de Invatare
Doamna inspector general Nicoleta Neagu,
Va rog cu tot respectul sa imi ingaduiti o opinie mai detaliata asupra documentului propus dezbaterii publice, intrucat consider ca ne aflam, fara exagerari, intr-un moment istoric in privinta unei optiuni de reformare a conceptiilor sistemului nostru de invatamant cu privire la tulburarile specifice de invatare si solutiile pe care scoala romaneasca poate si trebuie sa le ofere in confruntarea cu acest fenomen.
Va scriu in calitate de presedinte al Asociatiei Bucuresti pentru Copii Dislexici, asociatie care a fost creata prin initiativa unui grup de parinti, carora li s-au alaturat in timp specialisti in domeniul psihologiei clinice, logopediei, medici, psihopedagogi, psihoterapeuti, medici pediatri, medici de familie, profesori si invatatori, jurnalisti si, nu in cele din urma, copii si tineri dislexici.
Acesti copii si tineri reprezinta de fapt esenta insasi a activitatii noastre, deoarece, in ciuda unei perfecte adaptari in viata de zi cu zi, ca elevi si studenti ei sunt nevoiti sa raspunda provocarilor continue ale unei lumi in care abilitatile academice sunt extrem de importante oricarei activitati in viata si societate. Si cum este bine cunoscut, documentat si general acceptat ca abilitatile de scris-citit sunt printre cele mai importante prerechizite ale dezvoltarii culturale, sociale, economice si ale succesului individual, tocmai prezenta unor tulburari derivate dintr-un profil neurocognitiv aparte se poate constitui intr-o bariera extrem de serioasa in calea unor persoane dotate altminteri cu capacitati intelectuale generale bune si foarte bune, capacitati care ar trebui sa permita accesul spre formare de nivel inalt si evident o pozitie corespunzatoare pe piata muncii si in general in societate.
Progresele stiintifice remarcabile din ultimii ani in domeniul cunoasterii resorturilor care se afla la baza acestor tulburari si modului in care acestea impacteaza asupra abilitatilor de invatare, au fost transferate ca informatii pretioase in scoala, acolo unde acesti copii si tineri au nevoie de intelegerea modului lor de functionare , pentru a li se permite accesul la aceleasi continuturi cu ale colegilor lor, deoarece este evident ca au aceasta capacitate.
Tot in scoala, acesti copii si tineri numiti cateodata generic Dislexici ( deoarece este profilul cel mai prezent procentual ), in fapt, persoane cu Tulburari Specifice de Invatare ( dislexie, disgrafie, discalculie, disortografie) , in situatia unui invatamant modern, flexibil si deschis, pot da masura capacitatii lor extraordinare de compensare a dificultatilor si de gasire a unor solutii atat pentru insusirea continuturilor cat si pentru interpretarea si utilizarea acestora in constructii proprii, originale.
Este adevarat ca posesia automata a codului lingvistic este un vehicol extrem de important pentru toate procesele de invatare legate de codul verbal scris, de aceea dificultatea cu care se pot confrunta acesti copii si tineri ( lentoarea cu care citesc, greselile de grafie, ortografie, inversiunile literelor, cifrelor, probleme in raspunsul prompt la intrebari de evaluare a cunostintelor memorate, precum si alte prestatii care , potrivit nivelului lor de inteligenta ar trebui sa fie automate) le creeaza probleme in studierea tuturor disciplinelor, atata timp cat acest studiu , respectiv evaluare se limiteaza la mijloacele traditionale bazate exclusiv pe memorare, dictare, citire de pe suport nedigital, presiunea timpului limitat,etc . In aceste conditi , in ciuda efortului sustinut, nu reusesc sa ajunga la un rezultat scolar pe masura potentialului lor, atat din cauza lentorii si stradaniei care caracterizeaza prestatiile lor, cat , mai ales, din cauza lipsei de incredere bazata pe insuccesele si frustrarile acumulate in cariera lor scolara.
In fata acestei realitati reactia este deopotriva de consternare dar si de respingere, atat parintii cat si scoala preferand de cele mai multe ori sa sanctioneze lipsa performantei, intrucat asteptarile si ale unora si ale altora sunt mari, avand in vedere evidenta unei normalitati functionale generale.
Asa ajungem la calificarea lor drept lenesi, dezinteresati, neatenti, chiar nedisciplinati, uituci, neglijenti, si, cateodata , paradoxal, in lipsa altor explicatii chiar “prosti”.
Am considerat oportun sa fac aceasta prezentare, din perspectiva unui parinte care de ani de zile studiaza si se documenteaza, fara a avea vreo clipa ambitia de a interfera sau a se substitui suportului de specialitate, atat al terapeutului cat si al educatorului.
Am o singura motivatie, nu exista bariere de netrecut atunci cand esti parinte, si esti responsabil de cresterea si educarea copilului tau, iar acest copil, care in viata de zi cu zi nu da nicio clipa semnele vreunei deficiente sau dizabiltati, ba dimpotriva, se remarca de cele mai multe ori printr-o prezenta agreabila, o foarte buna comunicare cu ceilalti, o mare empatie si sensibilitate, o subtilitate si un spirit de observatie remarcabile, curaj si franchete, si cate si cate alte calitati, acest copil, in ciuda unui mediu stimulant, a muncii si suportului familei, este mereu candidat la insucces scolar, cu toate consecintele psihologice care decurg din aceasta.
Am experimentat ani de zile acest tip de frustrare, cand copilul meu, cunoscator bun a trei limbi straine ( engleza, franceza si italiana), cu talente deosebite artistice, premii nationale de pictura, medalii sportive la baschet, pasionat de sah, inot, calarie, cu abilitati tehnice deosebite si in general cu o adaptare sociala remarcabila, a trebuit sa opteze intre a accepta ca este ori lenes ori “ prost”. Si am inteles ca problema nu este nici scoala, nici familia, nici copilul, problema este ca societatea romaneasca a ramas intr-o inexplicabila ignoranta si indiferenta fata de acest fenomen, calificand cu usurinta esecul scolar al acestor persoane, blamand lipsa de performanta a profesorilor si ineficienta metodelor de predare, blamand in egala masura familia pentru dezinteres, dar mai grav afectand respectul de sine al acestor copii, ulterior adulti.
De pe aceasta pozitie am inceput implicarea in lupta pentru cunoasterea si recunoasterea tulburarilor specifice de invatare, am cunoscut enorm de multi parinti ( unii dintre ei se tem si acum sa va scrie, pentru ca aparitia metodologiei li se pare un vis care nu poate deveni realitate, nici macar in fata realitatii publicarii acesteia pe site-ul ministerului, atata frustrare au adunat) , am intalnit foarte multi copii si tineri, am participat si organizat conferinte , avand ca invitati specialisti din tari in care atat cerceterea stiintifica, cat si legislatia si practica au un avans considerabil fata de noi ( trebuie sa o marturisim), am tradus si difuzat materiale stiintifice cu ajutorul specialistilor din asociatie, am organizat ateliere de neuropsihomotricitate ( cu specialisti din Italia) si am incercat sa convingem pe cei in drept ca este obligatoriu sa ia o atitudine responsabila fata de aceste realitati, ca nu mai putem sta in asteptare, ca fiecare zi care trece inseamna o pierdere enorma pentru cel putin 8-10 % din populatia scolara a acestei tari.
Acum ne aflam in fata unei legi, legea 6/2016, o lege care completeaza Legea Educatiei Nationale , o lege care, printr-o metodologie coerenta, detaliata, cu introducerea unei terminologii moderne, va trebui sa schimbe perceptia revoluta asupra dislexo-grafiei , proprie anilor ’70 , sa introduca in discutie o categorie cu profil distinct , Tulburarile Specifice de Invatare, in conformitate cu datele oferite de neurostiinte , dar si cu solutiile didactice devenite posibile prin accesul la noile tehnologii, sa permita o formare corecta a cadrelor didactice , si o informare a parintilor, precum si metode noi de predare / evaluare tinand cont de modalitatile proprii de acces la continuturi precum si de verificare a insusirii acestor continuturi.
In aceste conditii, va rog sa primiti din partea mea tot respectul pentru ca v-ati asumat responsabilitatea coordonarii acestei actiuni de realizare a metodologiei si va asigur de tot sprijinul si sustinerea asociatiei noastre si a celor pe care ii reprezentam.
Stiu ca ati coordonat un grup de lucru din care au facut parte specialisti pentru care am toata admiratia. Indraznesc sa remarc ca ar fi fost poate benefica si invitarea, cu caracter consultativ, si a reprezentantilor societatii civile, intrucat problema este extrem de importanta si experienta noastra, atat a familiilor , cat si a celorlalti membri ai organizatiei familiarizati deja cu aceasta tematica, ar fi putut poate aduce un aport interesant.
Dar trebuie sa marturisesc ca documentul publicat pentru dezbatere ne-a produs tuturor o reala satisfactie, este extrem de valoros, arata o cunoastere stiintifica si o documentare deosebita, si , mai ales, ofera solutii aplicabile in practica, majoritatea chiar imediat dupa publicarea metodologiei conform legii.
Deoarece avem aceasta posibilitate de a exprima opinii fata de acest document , va rog sa primiti urmatoarele observatii, din perspectiva asociatiei noastre, observatii cu caracter tehnic , facute de catre specialistii nostri.
Art 5 / a – la definirea termenilor consideram oportun ca sa se respecte terminologia actualizata de DSM V , astfel incat sa se regaseasca si disortografia ca tulburare specifica, intrucat aceasta are un impact deosebit asupra evaluarii prestatiilor scolare si exista metode de remediere dar si de evaluare specifice care trebuie sa tina cont de particularitatile acesteia.
Art 5/ k – exista inadvertente in privinta unor formulari, si anume se utilizeaza termenul de Plan de Interventie Personalizat si in cateva situatii in care ar trebui sa ramana doar termenul ( foarte bine introdus de metodologie ) de Plan Educational Personalizat. In fapt, tot in spiritul argumentatiei de mai sus, specificul acestor TSI cere ca un asemenea document , PEP, sa fie intocmit in cadrul scolii, intrucat, dincolo de mijloacele de interventie prin servicii de tip logopedie sau potentare a abilitatilor scolare ( ideal ar fi sa avem cat de curand si in Romania o foarte necesara categorie profesionala - psihomotricianul ), etc, determinant pentru adaptarea scoala in cazul acesta este modul in care scoala isi adapteaza metodele de evaluare specificului TSI . Mentionam ca exceptionale introducerea instrumentelor de compensare si dispensare si toate masurile didactice prevazute de metodologie.
Aet9/art 10 – propunem o reconsiderare, intrucat exista senzatia ca unele referiri la evaluarea (scolara) adaptata, adica exact cea pentru care au fost foarte bine gandite si mentionate in metodologie masurile de compensare si dispensare, se afla alaturi, in acelasi articol, de precizari legate de evaluarea ( diagnostica ) complexa. Poate ca a intervenit o eroare de radactare, intrucat din substanta textului rezulta clar ca intentiile initiale ale celor care au formulat foarte precis si coerent aspectele legate de fiecare dintre aceste tipuri total diferite de evalaure,au fost corecte.
Art . 12 - O problema extrem de importanta este aceea a formei de invatamant, dat fiind ca in legea 6/2016 se precizeaza ca pentru persoanele cu TSI este vorba despre invatamantul de masa. Toata argumentatia de mai sus vine sa sublinieze caracterul specific al acestor tulburari, stabilit stiintific, in absenta oricaror deficite senzoriale sau de intelect, in conditiile in care diagnosticul diferential elimina orice asemenea deficite, iar persoana in cauza prezinta un nivel normal sau chiar inalt de inteligenta, chiar puncte forte in functiile cognitive de nivel inalt ( rationamente, gandire critica, formare de concepte sau rezolvare de probleme ) . In aceste conditii nu intelegem de ce, dupa prima propozitie care afirma acest adevar, si anume orientarea doar in interiorul scolii de masa, exista o a doua propozitie , care pune sub semnul intrebarii forma de invatamant, contrazicand prima afirmatie. Nu intelegem la ce alte forme de invatamant se refera si credem ca introducerea acestui echivoc este neavenita. Avem o istorie destul de lunga a unor dispute nefundamentate si incorect purtate de catre persoane de decizie care, fara a avea o cunoastere corecta a fenomenului, facand chiar confuzii nepermise de treminologie si interpretare, au impiedicat cu obstinatie ani de zile reglementarea acestui domeniu, cu pretextul neacoperit de realitate ca ar exista sau ar trebui sa existe copii Dislexici in scoli speciale. Aceasta enormitate conceptuala nu mai poate fi acceptata, dsislexicii ( si orice tip de TSI) s-au aflat , se afla si trebuie sa ramana doar in invatamantul de masa ( de stat sau privat, cu forme traditionale sau alternative din cateogoria Montessori sau altele acreditate) dar niciodata in invatamantul special si orice echivoc pe aceasta tema este neproductiv.
Si, in cele din urma, in aceeasi coerenta argumentativa, consideram ca absenta unor recomandari de continuare a masurilor adaptative pentru persoanele care prezinta tulburari specifice de invatare si pe parcusrul universitar este o regretabila omisiune a acestei metodologii. Legea 6/2016 face referire inca din titlu la toate persoanele care trebuie sa fie sustinute pentru asigurarea unui acces egal la educatie, deci la toate nivelurile, iar nivelul universitar poate fi si este accesibil si elevilor cu TSI, in aceeasi masura in care este si pentru ceilalti elevi.
Exista evident nevoia respectarii autonomiei universitare, in invatamantul universitar nu se poate impune un curriculum national ( asa cum se precizeaza in legea 6/2016 ca se va respecta de catre elevii TSI din invatamantul preuniversitar) , dar credem ca este bine si util chiar si institutiilor respective sa aiba un pachet minim de recomandari care sa faciliteze accesul studentilor dislexici (TSI) la studiu, in functie de specialitate. Doresc sa mentionez ca insistam asupra acestui aspect si datorita faptului ca Romania a fost acum cativa ani partener intr-un proiect amplu iSHEDS ( prin Universitatea Babes Bolyai din Cluj, catedra de psihopedagogie speciala ) destinat studentilor dsilexici, in urma caruia s-a elaborat un amplu manual “ Ghid pentru studentii Dislexici” .
Cu aceste observatii, reiteram oferta noastra de a va pune la dispozitie toata expertiza si evident toata disponibilitatea noastra pentru finalizarea intr-un timp cat mai scurt a acestui document extrem de important pe care il asteptam de multi ani si care va insemna enorm de mult pentru evolutia scolara a unui mare numar de copii si tineri, pentru familiile acestora, si nu in cele din urma pentru o mai corecta evaluarea a performantelor scolare generale, atat din perspectiva elevilor si studentilor , cat si din perspectiva cadrelor didactice precum si a celor care coordoneaza acest domeniu.
Va rog de asemenea sa faceti toate diligentele pentru ca aceasta metodologie sa nu fie vaduvita de vreunua dintre excelentele si foarte corect articulatele prevederi si sa intre in vigoare cat mai urgent cu putinta.
Cu aleasa consideratie ,
Angela Ioan
Presedinte Asociatia Bucuresti pentru Copii Dislexici
